×
Meniu

Stema și drapelul

Stema și drapel al satului: satul Buțeni are  aprobat prin decizia Consiliului local – Drapelul și Stema satului.

Denumirea actuală a satului Buţeni se pare că este una modificată. Pentru prima oară localitatea apare documentar în izvodul hotarelor moşiei Hânceşti  din 25 mai 1731, document aflat cândva în arhiva familiei Manuc Bei. Aici toponimicul este menţionat de două ori, în formule diferite: „la drumul Băţenilor” şi „vornicul Ioniţ[ă] de Buţăni”. La recensământul populaţiei din 1772-1773 îl găsim ca „Boţeni”, iar la cel din 1774 ca „Băţănii”. În mărturia hotarnică pentru alegerea şi hotărârea moşiei Galbena din 5 iunie 1803 numele satului este trecut „Băţăni”, iar în Condica Vistieriei Moldovei (Condicua liuzilor) din octombrie acelaşi an – „Băţănii”. Ultima denumire se păstrează şi în recensământul de la 1817.

La fel ca şi toponimistul Ion Dron, considerăm denumirea Băţăni/ Băţeni primară faţă de Buţeni şi ca având la bază un antroponimic, cel mai probabil Băţ. Întru sprijinirea existenţei istorice a unei familii boiereşti Băţ, răzeşite în timp în proprietăţile din ţinuturile Orhei şi Lăpuşna, invocăm mărturia hotarnică pentru satul Oneşti pe Ichel din 4 decembrie 1780, din care se vede că acest sat umbla în doi bătrâni – Bote şi Sava – şi că în bătrânul Bote există o parte a lui Băţ.

Numele de familie Băţ(u) are la bază substantivul comun omonim, însemnând „bucată de lemn lungă şi subţire (tăiată dintr-o ramură de copac), cu diverse întrebuinţări; baston, măciucă, prăjină, nuia, vargă, şteap, stâlp, bârnă, par, ţeapă”. Numele Băţ ne-a prilejuit asocierea lui cu una dintre mobilele heraldice de prim ordin – palul (fr. pal), care dacă l-am traduce din franceza heraldică în limba română obişnuită ar însemna „par, ţeapă”, căci franţuzescul „pal” şi românescul „par” descind din latinescul „pal”.

Astfel, palul de argint din scutul heraldic apare în calitate de arme grăitoare cu referire la numele de familie Băţ, de la care provine cel mai probabil numele satului Buţeni, şi constituie mobila principală a cestui scut.

Situaţia geografică a localităţii este marcată de talpa scutului. Aceasta, prin forma ei heraldică în munte cu trei vârfuri rotunjite, dintre care cel din mijloc mai înalt, simbolizează cele trei dealuri pe culmile cărora este amplasat satul: Dealul Ilieşului, Dealul Morilor şi Şleahul Hânceştiului. Dealul Ilieşului este separat de Dealul Morilor de pitoreasca Vale a Galbenei, un afluent de stânga al Cogâlnicului, căruia localnicii îi spun cu duioşie Gălbeniţa. Acest râuleţ este marcat de brâul ondulat de aur din talpa verde a scutului, verdele fiind aici culoarea naturii.

Cele două halebarde de argint, cunoscute arme de luptă medievale, care flanchează palul heraldic, marchează funcţia istorică cu caracter militar deţinută de satul Buţeni în secolul al XVIII-lea: paza marginii Ţării Moldovei către Bugeac. Aici era instalată o căpitănie de margine în frunte cu un căpitan de margine, desemnat din rândul mazililor sau a vechilor conducători de slujitori. La 1803 căpitanul de Băţeni avea în ascultare 77 de slujitori. În aceeaşi perioadă de început de secol XIX, dar ceva mai târziu, după cum a arătat Leon T. Boga, căpitanul de Buţeni comanda 21 de călăraşi aşezaţi în diverse puncte care păzeau drumurile principale. Semnificaţia militară a celor două mobile heraldice este accentuată de culoarea roşie a câmpului heraldic – culoare militară prin excelenţă.

Palul de argint este încărcat cu două cruci recruciate aşezate una sub alta. Acestea exprimă în limbaj heraldic faptul că localitatea Buţeni are două biserici.

În mahalaua Răzeşi se află biserica cu hramul „Sf. Nicolae de Vară”. Aceasta este mai veche, datează din 1797 conform documentelor istorice şi a dat hramul satului, care se sărbătoreşte pe stil vechi, la 22 mai, în ziua când se pomeneşte Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae în 1087 de la Mira Lichiei în catedrala din portul mediteranean italian Bari, ca să nu cadă în mâinile musulmanilor (data oficială – 9/22 mai).

În mahalaua Nadel se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în 1849 de pitarul Ilie Botezatu, care împreună cu unul dintre fii este înmormântat acolo.

Cruciuliţa de aur, smaltul căreia transgresează regula smalturilor heraldice în mod intenţionat, simbolizează biserica „Sf. Nicolae”, căci aurul (galbenul) este culoarea straielor preoţeşti în sărbătorile dedicate acestui sfânt, iar cruciuliţa de azur, amplasată în poziţie subordonată, simbolizează biserica „Adormirea Maicii Domnului”, căci albastrul, de rând cu albul, este culoarea straielor preoţeşti în sărbătorile dedicate Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu.

Coroana sătească de aur care timbrează scutul se referă la faptul că satul are statutul de sat-reşedinţă de comună.

Drapelul satului a fost elaborat în baza stemei satului.